Pe cale de consecinţă, membrii Camerei Reprezentanţilor şi ai Senatul SUA au convenit asupra unui proiect de lege, care urma să reglementeze achiziţionarea de echipamente militare în 2015. El prevedea interdicţia achiziţionării de motoare ruseşti de rachetă de către compania United Launch Allinace (ULA).
Datorită scăderii dramatice a bugetului alocat NASA şi Pentagonului, o mare parte din specialiştii secţiilor din subordinea departamentelor spaţiale ale Lockheed Martin şi Boeing s-au asociat în 2006 sub denumirea de United Launch Alliance (ULA). Această companie achiziţionează motoare rachetă, ansamblează treptele de rachete creînd noi vehicule spaţiale şi apoi le lansează în folosul Pentagonului şi ale NASA. ULA asamblează şi cel mai puternică rachetă americană (Atlas V) aflată în serviciu, capabilă să lanseze pe orbită obiecte cu masa de 9–29 t, singura capabilă să plaseze în spaţiu naveta spaţială militară automatî X-37B şi sateliţii militari americani plasaţi pe orbite geostaţionare. Atlas V utilizează la lansare 2 boostere cu motoare ruseşti RD-180, prima treaptă a rachetei Atlas V dispunînd tot de un motor rusesc RD-180. Motorul RD-180 provine de la prima treaptă a rachetelor ruseşti din familia Zenit, produse de NPO Energomash.
Ca urmare a interdicţiei impuse prin lege de Congresul şi Senatul SUA, de a mai cumpăra motoarele originale rachetă ruseşti NK-33, compania Aerojet în colaborare cu biroul de proiectare Yuzhnoye din Dnipropetrovsk-Ucraina (cunoscut sub denumirea OKB-586 în era sovietică), a început să producă motoare copiate după NK-33, sub denumirea de AJ26-58/62. Pe 27 octombrie 2014, racheta Antares, transportînd cargoul american Cygnus cu provizii pentru staţia spaţială internaţională (ISS), a explodat la 6 secunde de la lansare, ca urmare a unei defecţiuni de proiectare a motorului AJ-26.
Pentagonul s-a trezit că nu mai dispune de motoare cu care să formeze rachete pentru 90 % din misiunile sale şi a analizat raportul general-locotenentului Ellen Pawlikowski, comandantul Centrului pentru sisteme aeriene şi rachete cosmice (SMC). Pawlikowski specifica faptul că îm următorii 5-7 ani motoarele ruseşti sunt indispensabile şi că doar motoarele P 238 (care constituie prima treaptă a rachetei franţuzeşti Ariane 5), ar putea fi o soluţie de avarie la motoarele ruseşti RD-180. Prin urmare, în decembrie 2014, Casa Albă se pare că a adresat preşedintelui francez o cerere în acest sens.
Numai că pentru a satisface cererea de plasare de sateliţi ai UE, care nu poate fi asigurată de cele şase lansări anuale ale rachetei Ariane 5 ECA şi Franţa a apelat la Rusia care a construit la Centrul spaţial din Kourou o din Guyana, o nouă rampă de lansare şi hangare pentru asamblarea rachetelor ruseşti Vega şi Soyuz. Prin urmare, cu o săptămînă înainte de atentatul de la redacţia Charile Hebdo, surse franceze susţin că preşedintele François Hollande a comunicat Casei Albe refuzul său.
Ca şi cînd nu ar fi îndemnat UE, Japonia, Australia şi Canada să supună Rusia la sancţiuni economice, pe 16 ianuarie 2015, SUA anunţa senine că au anulat interdicţia achiziţionării de motoare rachetă ruseşti, propunînd pe loc Rusiei un contract pentru livrarea a 30 de motoare rachetă RD-180, în numele furnizorului de lansatori spaţiali americani- ULA. O altă cerinţă fiind aceea ca primele două motoare să fie livrate musai în iunie 2015. A doua zi, SUA a ridicat la un miliard USD valoarea tranzacţiei, ceea ce înseamnă că solicită Rusiei livrarea a 60 de motoare RD-180, din care 24 pînă în 2018. Firma rusească Energomaş a asigurat că, din punct de vedere tehnic, ea poate onora contractul, numai că acesta trebuie aprobat de factorul politic, în persoana lui Dmitri Rogozin, vicepremier responsabil de complexul militar-industrial.
Tocmai cînd se hotărîse să semneze contractul, Dimitri Rogozin a asistat stupefiat la declaraţia de la Casa Albă a preşedintelui Barack Obama, la întîlnirea cu premierul Marii Britanii, David Cameron. În care ambii au pledat pentru menţinerea "sancţiunilor puternice împotriva Rusiei până când aceasta va înceta agresiunea împotriva Ucrainei”. Prin urmare, dacă va exista vreo livrare de motoare RD-180 în SUA, ea va fi însoţită de o serie de condiţionări din partea Moscovei. De exemplu, livrarea pe loc a portelicopterelor Mistral, sistată de francezi din ordinul Washingtonului.
