Dragã oaspete, dragã prietene, dragã viitor membru al Asociatiei noastre, 

Doresc sa-ti impartasesc o experienta unica, speciala si plina de succes...   

Cele mai multe scrisori primite în istoria omenirii într-o viaţă de om însumează 22.018 bucăţi. Acesta este numărul care mi-a adus un loc în Cartea Recordurilor. Reprezentanţii Guinnes World Records au emis, în 12 aprilie 2011, o diplomă pe numele meu, document care-mi certifică recordul mondial absolut la scrisori primite care sunt într-o stare perfecta, curate, timbrate şi ştampilate conform cerinţelor Guinness:

Recordul Mondial la categoria “Cele mai multe scrisori primite in toata istoria omenirii”, emis de prestigioasa si arhicunoscuta Guinnes World Records din Marea Britanie, se afla in posesia unui roman nascut in comuna Marca, Judetul Salaj - Romania. Este vorba de Gabriel Antoniu Lavrincic, domiciliat in Cluj Napoca, cel care detine conform oficialilor Guinness fix 22.018 scrisori primite din URSS. Acesta la varsta de numai 11 ani in 1986 a construit un "facebook prin scrisori" dand nastere unei ''retele sociale'' in timpurile cand nu existau nici computere, nici macar scanteia unei idei de ''retea sociala''.

Datorita Recordului Mondial stabilit, comuna Marca si jud. Salaj, au fost facute cunoscute in toata Romania si pe tot globul pamantesc! Datorita acestui Record Mondial comuna Marca a iesit pentru intodeauna din anonimat. Ba mai mult acest Record Mondial face cinste si onoare judetului Salaj, Romaniei si nu in ultimul Federatiei Ruse unde s-a scris in sute de publicatii despre aceasta minunata realizare.

Toată corespondenţa personală care mi-a adus un loc în Guinnes World Records este primită de la mai mulţi copii – pionieri din fosta URSS între anii 1987 şi 1992. Pur si simplu viaţa mea este clădită pe cărămizile de scrisori primite de la copiii Uniunii Sovietice. Sunt singurul om din lume care deţine o astfel de colectie.

Această frumoasă poveste, a început de la bunicul meu, Juca Petru, în vârstă de 90 ani, fost combatant în cel de-al doilea război mondial, şi prizonier în lagărele din URSS. Bunicul este persoana care mi-a făcut cunoştinţă cu limba şi cultura rusă, m-a învăţat cuvintele de bază, iar eu la rândul meu, cu ajutorul dicţionarului, la vârsta de numai 15 ani am ajuns să vorbesc foarte bine această limbă. Bunicul meu, înainte să mă înveţe limba rusă, m-a făcut să o îndragesc prin poveştile de razboi cu care mi-a legănat copilaria. Primele poveşti pe care le-am auzit au fost despre Rusia, Siberia, tundra, stepa….bunicul mi-a fost alături când scriam scrisori îndemnându-ma tot timpul să scriu, făcându-ma să înţeleg încă din fragedă pruncie un lucru pe care el l-a învăţat in război: comunicarea este mai eficientă decat armele! 

Tot bunicul meu, Juca Petru, călit de război şi lagărele sovietice unde a lucrat ca şi translator m-a făcut să conştientizez de mic copil importanţa comunicării, explicându-mi că este foarte important să fac cunostinţă cu alte culturi, spunându-mi că atunci când voi ajunge “printre străini” dacă vreau să triumfez şi să fiu “acceptat” trebuie să învaţ neapărat limba acestora înainte de a “gusta din pâinea lor”.....lucru pe care l-am făcut întocmai testându-l pe pielea mea timp de 10 ani, perioadă în care am locuit şi muncit în străinătate. Trebuie precizat faptul că bunicul a fost cel care mi-a inspirat şi cultivat dragostea pentru patrie, in mod special pentru glia strămoşească. 

 

Povestea scrisorilor începe după o tabără internaţională la Homorod în 1987 unde am facut cunoştinţă cu pionieri din Uniunea Sovietică cu care m-am împrietenit, am facut schimb de adrese si asa au sosit primele scrisori. 

Am avut 11 ani când m-am hotărât să învaţ limba rusă de unul singur. Având nevoie de practică pentru a studia limba, am dat un anunţ într-un ziar din URSS pentru a coresponda cu copii din Uniunea Sovietică. La început, primeam câteva scrisori pe zi. Mai târziu, s-au transformat în sute. La manipularea acestor scrisori s-a trudit tot personalul poştei! De multe ori transportam scrisorile acasă cu roabele, cărucioarele, cu sacul ajutat de prietenii mei. Asta a durat câţiva ani. Cu unii dintre ei am corespondat regulat o perioadă lungă de timp, iar cu alţii am legat prietenii strânse care dăinuie până în ziua de azi. Poliglot, autodidact şi bine crescut, le-am citit şi am răspuns fiecăruia în parte. Nu m-am gândit că, într-o bună zi, voi intra în istorie. 

În corespondenţa pe care am avut-o cu copiii din URSS, făceam schimb de informaţii despre republicile lor, despre filme, actori, muzică, sport, istorie, geografie, literatura, filatelie, numismatica si alte pasiuni. Datorita corespondentei cu prietenii mei pionierii sovietici, am facut cunostinta cu filatelia si in acest fel, eu am fost primul care a adus aceasta frumoasa pasiune in comuna mea natala, drept urmare in aceea perioada toti copiii de la scoala aveau cate un clasor in ghiozdan si faceau schimb de timbre.

Prin aceasta corespondenţă intensă, am promovat  Romania, inca de la varsta de 11 ani zilnic, pe tot spatiul ex-URSS, din Kiev, Vilnius pana in Moscova, Murmansk, Arhangelsk, Ekaterinburg, Siberia, Omsk, Novosibirsk, Irkutsk, Barnaul, Magadan, Kamchatka, Habarovsk, Vladivostok, ajungand pana la Cercul Polar in Peninsula Yamal, prin corespondentele mele trimitand vederi postale, materiale despre cultura, sport, muzica, fotografii realizate de mine in comuna mea/judetul meu, scriind rapoarte lungi in care povesteam despre istoria romanilor si descriam obiceiurile noastre de zi cu zi …. le-am facut cunostinta pionerilor sovietici cu Burebista, Decebal, Traian, Vlad Tepes, Mihai Viteazul, Stefan cel Mare, M. Eminescu, I. Creanga, P. Ispirescu,  Helmuth Duckadam, Dan Spataru, Gica Petrescu, Fratii Petreus, Nicolae Sabau, Florin Piersic …. decupandu-le fotografii din ziare si reviste pe care le trimiteam prietenilor mei sovietici. Traduceam din reviste si ziare articole intregi despre diverse teme: istorie, sport, muzica, filme romanesti, literatura …. faceam aceasta munca cu multa placere, pasiune infocata si responsabilitate …. cei ce ma cunosc spun ca de mic copil am fost si sunt un AMBASADOR al Romaniei in Uniunea Sovietica, CSI, respectiv Federatia Rusa. Multi cetateni onorabili din Federatia Rusa si spatiul ex-sovietic au descoperit prin scrisorile mele cultura si civilizatia romaneasca. De fiecare data cand mi se spune ca prin scrisorile mele au descoperit Romania sunt mandru ca am facut ceva pentru scumpa mea tara si bineinteles sunt motivat sa promovez pe mai departe cu mult entuziasm valorile Romaniei nu numai prin corespondenta dar mai ales prin deplasarile mele regulate in acest vast spatiu ex-sovietic.

Am dovedit cu fapte ca sunt un element extraordinar de bun in contextul relatiior  romano - ruse, deoarece pe langa faptul ca vorbesc excelent limba rusa, cunosc si inteleg foarte bine mentalitatea si psihologia rusilor, pe care o explorez si o studiez zilnic inca de la varsta de 11 ani; sunt un bun “specialist” (multi imi spun expert sovietic) in tot ceea ce inseamna URSS, detin un portofoliu larg de relatii si un capital enorm de simpatie aproape in tot spatiul ex-sovietic care ar fi pacat sa nu fie cultivat in interesul economic al Romaniei!Nu degeaba rusii care ma cunosc imi spun “romanul cu suflet rusesc”. Am avut prilejul sa intalnesc cetateni rusi, care nu stiau ca sunt roman si dupa ce am purtat cu dansii o conversatie de cateva minute nu au acceptat sa creada ca sunt roman, ziceau ca sunt rus .... pana ce le-am aratat pasaportul…. dar si atunci sustineau ca sunt repatriat din Republica Moldova. Pe langa alte lucruri extraordinare, aceasta corespondenta intensa m-a ajutat sa invat limba rusa sa cunosc si sa inteleg in profunzime psihologia oamenilor in procesul de comunicare.

 

Recent impreuna cu Editura Minerva am publicat cel mai reusit Ghid de conversatie Roman–Rus care nu are analogie pe piata din Romania (afirmatie facuta de specialisti in domeniu!) iar la una dintre cele mai prestigioase edituri din Moscova se va publica tot sub semnatura mea un Ghid de conversatie Rus–Roman destinat vorbitorilor de limba rusa care vor sa invete limba romana si sa faca cunostinta cu Romania. 

De 25 de ani incoace, limba rusa, informatia si comunicarea sunt instrumentele muncii mele. Iubesc foarte mult informatia, comunicarea, limbile straine, insa dintre toate cel mai mult ador limba si cultura rusa! Daca trece o singura zi si nu citesc macar o pagina in limba rusa sau nu ascult o melodie ruseasca eu parca ma “imbolnavesc”….

Pot sa va spun cu mana pe inima ca mie personal limba rusa mi-a schimbat viata, inca de la varsta de 11 ani, datorita acestei limbi eu am avansat si am succese pe plan profesional si satisfactii personale in fiecare zi! De mic copil am iubit comunicarea, de cand ma stiu am fost capabil sa leg prietenii durabile in doar cateva minute …. 

Eu stiu foarte bine ce este comunicarea si informatia inca de la varsta de 11 ani, cand scriam in limba rusa aproape zilnic pana la 80 de scrisori, pe care le expediam la prietenii mei pionieri din URSS. In acest fel am ajuns sa cunosc foarte bine psihologia oamenilor in procesul de comunicare - cand citesc o scrisoare, un e-mail de la un necunoscut imi dau “seama” imediat cu “cine” stau de vorba…. sunt sanse foarte mici ca sa ma insel in aceasta privinta!

Cu multi dintre pionierii din URSS tin legatura si in ziua de azi, am devenit prieteni “la catarama” pentru ca am crescut impreuna prin scrisori. Multi dintre ei, azi au ajuns oameni de afaceri si ocupa functii importante in Federatia Rusa. Toate aceste contacte cultivate inca din copilarie ma ajuta enorm de mult azi in sfera profesionala. 

In acest moment impreuna cu mai multi oameni de afaceri si “persoane cheie” din Federatia Rusa dezvolt si promovez industria romaneasca de mobila, care pe piata rusa este un brand nascut in perioada sovietica. 

In tot ceea ce fac nu lipseste responsabilitatea, punctualitatea, fermitatea si onestitatea care ma caracterizeaza de mic copil. Fata de persoanele care imi vor binele sunt fidel pana la ultima suflare. Imi place tare mult sa calatoresc, asa ca deplasarile in interes de serviciu in tara si strainatate, pentru mine sunt la fel ca si oxigenul. Am invatat de mic copil sa ma descurc pe cont propriu, la varsta de 12 ani aveam deja “banii mei” facuti de mine, la 14 ani vindeam “marfa ruseasca” prin pietele din Transilvania…… 

Nu stau locului o clipa, sunt foarte activ, tot timpul elaborez idei noi pe care le pun in aplicare inteligent si cu o doza uriasa de ambitie, ba mai mult: atunci cand imi intra o idee in cap nu am liniste pana ce nu o dezvolt si o pun in aplicare. Sunt politicos, stiu si simt cu adevarat ce inseamna respectul pentru cei din jurul meu, indiferent de pozitia lor sociala.  Sunt un autodidact, ambitios, energic, obsedat de perfectiune si interesat in permanenta de nou si de dezvoltarea aptitudinilor. 

Mi-am propus să deschid un muzeu unic in lume Muzeul Prieteniei Romano-Ruse unde voi expune nu doar corespondenţa impresionantă primită de-a lungul anilor, dar şi cadourile primite prin acele scrisori de la prietenii de corespondenţă: cărţi, hărţi, timbre, reviste, ziare, fotografii, vederi, monede şi bancnote. Se doreste ca acest muzeu sa fie un pod de legatura intre Romania si Rusia, care sa ajute la incalzirea si consolidarea relatiilor social-culturale si istorice dintre cele doua nationalitati. Specialisti rusi si romani din domeniu spun ca aceasta colectie de scrisori(corespondenta) este o adevarata comoara culturala/antropologica, atat pentru tara noastra, cat si pentru vecinii rusi, dar si de o importanta majora in filatelie.

Menirea acestui muzeu va fi şi unul educativ adresată “generaţiei facebook” care nu prea stie cum arata o scrisoare şi totodată un semnal de alarmă prin care lumea să conştientizeze că se poate face mai multă cultură cu creionul şi hârtia decat cu tastatura. Aceste scrisori reprezintă o istorie vie a perioadei de atunci scrisă de generatia tânără a acelor vremuri. Din corespondenţă, se poate vedea ce s-a discutat in vremea aceea între adolescenti, ce teme s-au dezbătut, ce interese aveau şi cum îşi petreceau timpul liber - toate acestea sunt lucruri care ţin de civilizaţia umană şi nu trebuiesc uitate. 

Asta va fi foarte interesant pentru adolescenţii din ziua de astăzi, care stau in faţa calculatorului pe internet, pe reţelele de socializare. Lor le vine răspunsul imediat, într-o clipită, pe internet. Şi asta nu se compară cu acel sentiment minunat de nerăbdare, de a primi un răspuns, o veste printr-o scrisoare. Acum după cum vedeţi, corespondenţa se poate trimite în căteva secunde sau minute. Însă scrisorile sunt mult mai personale având fiecare o identitate aparte. Fiecare scrisoare are personalitatea ei. Scrisorile sunt vii, sunt calde, păstrează o căldură sufletească pe când internetul din păcate este rece.

Evenimentele legate de corespondenţa cu pionierii din Uniunea Sovietică mi-au schimbat viaţa. Un articol publicat despre mine în anul 1990, în ziarul “Graiul Salajului” pe când aveam numai 14 ani, m-a făcut să conştientizez că învăţarea limbilor străine este şansa vieţii mele. Acest articol a avut o influenţă pozitivă majoră asupra caracterului şi a contribuit foarte mult la formarea mea ca individ. Corespondenţa m-a ajutat să închei strânse prietenii şi mi-a deschis orizontul şi spre alte culturi şi limbi. Vorbesc zece limbi străine, insa, dintre toate, limba rusă îmi este cea mai dragă, pe care de altfel am învăţat-o singur la vârsta de 11 ani, folosind ca metodă corespondenţa prin scrisori cu pionierii din Uniunea Sovietică.                                       

Cu stima,  Gabriel Antoniu Lavrincic

 

P.S.  Am plăcerea să vă informez că despre recordul meu mondial Guiness s-a scris nu numai în Europa, ci şi pe teritoriul Federaţiei Ruse in sute de publicatii, din Sahalin până în Moscova şi din Habarovsk până în Sankt- Petersburg.

În altă ordine de idei, noi nu ar trebui să uităm niciodată, faptul că pe o perioadă lungă de timp Romania şi Rusia au avut legaturi culturale şi economice foarte puternice, care nu au dezamăgit nici una dintre părţi. În contextul crizei economice mondiale, a sosit timpul să recunoştem cu totii că între România şi Rusia ar putea exista un parteneriat economic extraordinar, din care ar fi numai de câstigat. Eu, ca o persoană care lucrează de mai mult timp în sfera economica dintre Romania si Rusia, vă spun un adevar: tot asortimentul producţiei românesti nu este recunoscut şi apreciat pentru calitatea sa superioară în nici o ţară, nicăieri în lume, aşa cum este în Rusia şi spaţiul ex-sovietic. Tocmai de aceea, noi, generaţia tânără, trebuie neapărat să dezvoltăm legăturile economice dintre România şi Rusia şi, dacă trebuie, să luptăm împotriva ideilor preconcepute şi stereotipurilor care nu aduc nimic bun.

• Următor >