PSD  Acest articol publicat de Sputnik MD RO ne arată un lucru cât se poate de clar: yankeii nu renunță la prada numită România, O pradă grasă, care a venit singură în ghearele lor. Ei vor să stoarcă această pradă de ultimul gram de osânză și de vlagă, după care să o arunce la gunoi. Acesta este pragmatismul american, după cum am mai spus. În plus, yankeii sunt disperați că influența lor în Europa este în scădere. Cele două mari puteri economice ale UE-Germania și Franța-au interese economice care impun legături strânse cu piața rusească , implicit cu piața din Extremul Orient. Interese diametral opuse cu cele americane. Mai mult, Germania este deja într-un conflict cu SUA prin penetrarea pieței americane de autoturisme via Mexic. Nu cumva yankeii sunt de vină pentru asta, că și-au distrus o parte din industrie prin speculații bursiere?

În acest context, țările din Europa Centrală și de Est, majoritatea foste socialiste, au început să dea cu flit unchiului Sam, mai ales de când a fost vizibilă intenția numitului unchi de a le folosi împotriva Rusiei. Ungaria și Slovacia sunt cele mai „vocale” în acest sens.

Așadar, unchiul Sam vrea și este nevoit să țină legată în țarc ultima slugă fidelă: România. Numitul unchi, în grandomania sa, nu și-a ascuns niciodată intențiile. Articolul din New York Times se vrea „semnalul puternic” al „Înaltei Porți” de la Washington adresat „pașalâcului” de la București.Semnal care spune că nu trebuie atinse „nici cu o șoaptă” structurile „statului paralel”.  Un „stat paralel” independent de România, dar dependent de Washington. Metodele de lucru pur gestapoviste ale acestui organism asigură legarea fermă a spațiului mioritic de Washington. Mai ales că în acest spațiu mioritic este în creștere numărul celor care nu vor „să iubească America, oriunde s-ar afla” ci vor să fie independenți, să aleagă ei înșiși cu cine să se asocieze.

Am mai spus: nu mor de dragul lui Dragoș Dumitriu și al redacției Sputnik MD-RO. Ba din contră. Dar acest articol a fost un punct de pornire spre surse, pentru a afla lucrurile esențiale și pentru a trage concluziile de mai sus. Care sunt de fapt esența celor ce se întâmplă. Tot bâlciul politic românesc este doar un jalnic can-can, un „cor al robilor” care-și caută veșnic stăpânul!