Crimeea  În numărul 20 al revistei Caleidoscop Rus, editată de Centrul Rus de Știință și Cultură din București a fost prezentat articolul „ Recunoașterea Crimeei ca fiind rusă?”, sub semnătura d-lui Konstantin  Kosaciov, președintele Comitetului Consiliului Federal pentru Probleme Internaționale al Federației Ruse. Un articol interesant și util în același timp, deoarece prezintă bazele legale ale actului din 17 martie 2014, când, prin voința populației exprimată prin referendum, Crimeea a revenit la patria -mamă: Rusia.


Autorul menționează: „După trei ani de numeroase și necontenite acuzații la adresa Rusiei privind ”ocuparea” Crimeei, în ultimul timp a apărut și o dinamică pozitivă concretă. Tot mai des printre politicienii și mass-media occidentale se aud voci ale raţiunii cu privire la evenimentele din 2014 și la urmările acestora. Într-adevăr, nu este vorba de o acceptare 100% a poziției Rusiei, dar în orice caz, tot mai des necesitatea cooperării și respingerea a ceea ce ne separă.
Se poate reaminti exemplul suficient de recent al lui Christian Lindner (liderul Partidului Liber Democrat – FDP, pe locul 5 întopul popularității politicienilor germani și potențial partener al Angelei Merkel în noua coaliție de guvernare), care îndeamnă la dezvoltarea relației cu Rusia și la omiterea, pentru moment, a situației din Crimeea. Tot mai mulți politicieni, întreprinzători și persoane publice din state occidentale, nemulţumiţi de prelungirea susținerii punctului oficial de vedere al autorităților lor, se deplasează în Crimeea pentru a analiza ceea ce se întâmplă la faţa locului iar nu pe baza unor rezoluții privind Crimeea, adoptate de cei care nu au fost niciodată acolo”.


Se impune astfel dovedirea legalității referendumului din 17 martie 2014 și a reunificării Crimeei cu Rusia. Cu probe, așa cum se cuvine în justiție. Iar probele sunt furnizate tocmai de către Asociația  avocaților  acreditați  pentru  cooperarea cu autoritățile guvernamentale de pe langă Uniunea Europeană- AALEP. Un exemplu clasic de lucru „cu materialul clientului”, furnizat de către o organizație competentă, care nu poate fi acuzată de subiectivism. În articolul publicat pe site-ul organizației, semnat de Christian On Mon, avem probele necesare:

„Trebuie avut în vedere faptul că suveranitatea Republicii Autonome  Crimeea a fost proclamată la 11 septembrie 1991. Conform secțiunii 10 din Constituția ucraineană din 1996, teritoriul Crimeei este acoperit de statutul juridic autonom, care este aplicat în mod legal drepturilor popoarelor. Conform articolului 138.2 al acestei secțiuni a Constituției ucrainene, în special jurisdicția Republicii Autonome Crimeea include „organizarea și desfășurarea referendumurilor locale", în timp ce posibila temă a acestor referendumuri nu se limitează la această secțiune specială "Crimeea" din Constituție.
Acțiunile autorităților din Crimeea- ținând cont de condițiile existente în Ucraina în acel moment -au fost de natură juridică. La 17 martie 2014, pe baza unui referendum (96,77% cu o participare de 83,1% la reuniunea Crimeei cu Rusia) și a fost proclamată Republica  independentă Crimeea.
În ceea ce privește Sevastopol, trebuie remarcat că încă din 29 octombrie 1948 a fost separat de regiunea Crimeei și subordonat direct autorităților sovietice prin decretul Președintelui Sovietului Suprem al RSFSR (Republica Sovietică Federativă Socialistă Rusă). Regiunea Crimeei  a fost transferată ilegal la Ucraina în 1954 (prin decret al lui N.S Hrușciov,n.a) cu încălcarea Constituției URSS. Includerea de facto a orașului Sevastopol (articolul 133 din Constituția ucraineană) în Ucraina nu a fost decât o decizie unilaterală a Ucrainei care ar trebui considerată din punct de vedere juridic drept confiscarea de către Ucraina a unui teritoriu străin. Referendumul desfășurat la 16 martie 2017 în Sevastopol a reafirmat faptul că locuitorii acestui oraș (95,6%, cu o participare de 89,5%), au votat pentru reunirea Crimeei cu Rusia și au dobândit statut special.
Referendumul desfășurat la 16 martie 2014, cu participarea a peste 150 de observatori  a devenit realizarea dreptului oamenilor la autodeterminare. Până la 16 martie 2014, Republica Autonomă Crimeea a existat sub forma autonomiei în Ucraina, care a avut propria Constituție adoptată la 21 octombrie 1998. Articolul 48 din această Constituție, intitulat „Garanții și asigurarea statutului și puterilor Republicii Autonome din Crimeea”, presupune ca aceste garanții să fie furnizate de instituțiile democratice ale societății, inclusiv prin desfășurarea unui referendum asupra oricărei întrebări de fond adresate cetățenilor.
În plus, trebuie avut în vedere că preambulul Constituției ucrainene se referă, de asemenea, la recunoașterea și constatarea dreptului popoarelor ucrainene la autodeterminare. Această Constituție garantează și voința poporului printr-un referendum în conformitate cu articolul 69, în timp ce scopul referendumului este definit ca o manifestare a uneia dintre formele democrației directe.
Popoarele din Crimeea au văzut protecția numai în auto-determinare și reunificare cu patria Patrimoniului istoric, unde a fost de aproximativ două sute de ani (începând cu 8 aprilie 1783 după ce împărăteasa Ekaterina II a semnat actul privind acceptarea Peninsulei Crimeea în Imperiul Rus ).
Crimeenii confruntați cu condițiile loviturii de stat de la Kiev din februarie 2014 au pus în aplicare dreptul populației la autoapărare, formând forțe de autoapărare cu participarea cazacilor, milițiilor, împreună cu o parte a poliției locale. Efectivul acestor forțe era de aproximativ 10.000 oameni.
 În contradicție cu cerințele părții 4 a articolului 17 din Constituția ucraineană privind interzicerea utilizării forțelor armate ale țării pentru a restrânge drepturile și libertățile cetățenilor, Ministerul ucrainean al Apărării a pregătit o debarcare a trupelor pentru a perturba referendumul .
Potrivit țărilor din SUA și UE, referendumul a fost ilegitim și neconstituțional datorită prezenței forțelor armate ruse în timpul desfășurării sale în Crimeea. La acel moment, Rusia a acționat în deplină conformitate cu dreptul internațional, deoarece prezența sa militară în Crimeea (Flota Mării Negre) s-a datorat existenței unor tratate internaționale bilaterale care oferă temeiuri legale pentru plasarea contingentului militar rus pe teritoriul Ucrainei ( Acordul dintre Ucraina și Federația Rusă privind problema șederii Flotei Mării Negre a Rusiei pe teritoriul Ucrainei din 21 aprilie 2010), inclusiv Acordul dintre Ucraina și Federația Rusă privind statutul și șederea Flotei Mării Negre a Rusiei pe teritoriul a Ucrainei din 28 mai 1997, Acord între Ucraina și Federația Rusă privind parametrii de împărțire a flotei Mării Negre.”

Simpla lecturare a acestui articol dovedește fără putință de tăgadă că reunificarea Crimeei cu Rusia a fost un act perfect legal, cu respectarea dreptului constituțional și internațional. Iar politica de „sancțiuni” inițiată de Washington este una totalmente ilegală, rezultată exclusiv din frustrarea și orgoliul rănit al Washingtonului care și-a văzut prada suflată de sub nas! Da, Crimeea și mai ales portul Sevastopol, prin poziția strategică la Marea Neagră au constituit o pradă de mare calibru pentru Washington, în tendința sa de expansiune către bogățiile Rusiei.
Iar faptul că marile companii din vestul Europei, precum și o serie de țări din Europa de Est ignoră pur și simplu aceste „sancțiuni” și dezvoltă legături de afaceri înfloritoare cu Federația Rusă ne arată că toți acești „jucători” cunosc perfect temeiul legal al actului din 17 martie 2014, implicit nulitatea acelor „sancțiuni”. Mai ales, aceștia văd că „sancțiunile” sunt încălcate tocmai de către cei care le-au emis-americanii- pentru ca aceștia să se instaleze confortabil pe piața rusă!
România, când te vei trezi? Mai ales, când vei vedea realitatea , când îți vei cunoaște interesul economic național, legat de piața rusă?